airbnb

Articolul asta nu incepe cu (P) din simplu motiv ca nu e un promo.

Am avut prima experienta cu Airbnb si am vrut sa va spun si voua cum e sa vezi un oras locuind ad literam in el, fara experienta de hotel care te tine putin departe de savoarea locala din punctul asta de vedere.

Una e sa cobori la micul dejun continental, preparat cu grija in bucataria hotelului si alta e sa deschizi paravanul care ascundea bucataria din micul studio aflat in buza centrului vechi al orasului.

Am gasit pe ultima suta de metri studioul care mi-a fost casa timp de 3 zile si nici ca puteam face o alegere mai buna. Luminos, cald si confortabil era fix ce aveam nevoie.

Sigur, nu avea conexiune la internet, dar oameni suntem, roaming avem:)

Pierette e tipa care m-a gazduit si a fost extrem de amabila si flexibila cu toate cerintele mele. De exemplu, am ajuns mai devreme si a venit in intampinarea mea si ….am plecat mai tarziu decat ora de check-out si iar a fost totul ok.

Din cate am vazut, la Airbnb se merge pe incredere si ospitalitate si asta se simte din primul contact pe care il ai cu proprietarul. Sigur ca e o chestie mercantila, dar daca in acelasi timp reusesti sa cunosti si oameni din culturi diferite de a ta, ai un castig in plus.

Mai vreau cu Airbnb, chiar daca in unele orase nu e cel mai ieftin din lume. 2 nopti la Strasbourg, luate pe ultima suta de metri, au insemnat 100 de euro. Plus o pana de curent pe care am *manufacturat-o* cu manutele astea doua cand am vrut sa aprind o lampa. Noroc ca a fost in ultima seara si mi-am incarcat telefonul la terasa:)

Tips & tricks de ajuns la Strasbourg fara sa dai faliment

Daca vrei sa vizitezi un oras care bate Parisul la fund de departe, nu lua un avion care are escala in capitala Frantei. Costa cam 400 de euro un drum complet pana la Strasbourg in conditiile in care fie iei un avion de la Paris, fie iei un tren sau bus si faci o mie de ani, ad literam:)

Cea mai eficienta si avantajoasa varianta e cu avionul pana la Frankfurt si apoi, in functie de  timp si dispozitie, poti lua fie trenul, fie busul.

Tren Frankfurt – Strasbourg

Daca preferi varianta cu tren, nu lua bilete online pentru ca iti cer si numele de domnisoara al bunicii. De ce? Pentru ca treci dintr-o tara in alta. E mai simplu sa iti iei bilet de la ghiseu, but brace yourslef, e scump. 59 de euro dus, fara rezervare. Nu plati si rezervarea pentru ca intotdeauna gasesti loc in tren. I did si era super aglomerat.

Nu dormi in tren pentru ca trebuie sa schimbi la Offenburg. De acolo mai ai jumatate de ora pana la Strasbourg. Calatoria dureaza in total 2 ore si jumatate.

Bus Frankfurt – Strasbourg

Cea mai rapida varianta si putin mai ieftina decat trenul este cea cu autocarul Lufthansa direct de la aeroport. Costa 49 de euro si o poti folosi chiar daca nu ai avut zbor cu Lufthansa. In 2 ore si jumatate ai ajuns la Strasbourg.

Daca ai mai mult timp si mai putini bani, exista si varianta cu FlexiBus care costa 11 euro, dar te poarta prin Franta si Germania timp de vreo 4 ore si jumatate. Cursa in care am fost eu a avut si intarziere.

 

funny-picture-facebook-status-quote

Da, sigur ca ma intereseaza ce culoare au chilotii vecinei pe care o vezi tu din casa. Sigur ca nu am putut dormi linistita din cauza ca nu mi-ai facut un Live pe contul personal in care sa imi arati in ce pijamale te-ai dus la culcare si cum ai pupat-o pe iubi inainte de somnul de frumusete.

Nici nu imi imaginez cum am supravietuit 3 minute cat ai decis tu sa opresti Live-ul. Doamne, cum le-am numarat! A parut o vesnicie. Ce sa mai spun despre faptul ca ai mancat ceva stricat si a trebuit sa stai inchis in baie, situatie care ti-a restrictionat accesul la orice postare, chiar si una care presupune doar scris.

Mai stiti Big Brother si cat de fascinati am urmarit emisiunea timp de …..maxim 2 sezoane? Ei bine, cam asta e si soarta pe care o prevad Live-ului pe FB daca se axeaza doar pe chestii de genul: Uuuuu, look how cool I am! Uite in ce locuri merg si ce texte absolut banale imi ies pe gura.

Sigur ca ma uit la Live-uri pe FB, pentru ca imi gadila muschiul voyeurist. Dar ma si plictisesc repede. Cu o singura exceptie – Live-ul facut de Alex Negrea. Omul stie despre ce vorbeste, e clar ca isi pregateste inainte tema, are si invitati si face content de calitate.

Stiti de ce au succes emisiunile tv – alea care au?- sau vlogurile facute la o saptamana? Pentru ca ai timp sa le pregatesti, nu doar iei si arunci acolo toooot ce ti se intampla. Asa, am inteles ca mergi in jdamii de locuri, poate te-am si invidiat, dar in the end, cred ca nu am nevoie sa stiu chiar si ultima gaura pe care o ai in ciorap.

Misterul mentine interesul. E ca intr-o relatie in care dai tot. Nu ti se mai pare interesant.

antrenament

E intotdeauna extrem de inconfortabila si pe alocuri dureroasa. Nu te duci la sala de placere. Cel putin #nuio. Nu sunt tipul sedentar care prefera sa isi petreaca week-end-ul in casa, dar nici nu as pune piciorul in sala in timpul asta.

Am un istoric de mers la sala. Un an de Body UpGrade mi-a modelat corpul asa cum imi doream, mi-a adus si un tonus excelent insa lenea a primat si cand m-am vazut cu sacii in caruta, am zis bine, paaa!

Aveam 61 de kilograme si era perfect. Vremea a trecut si viata mea boema si statul cu prietenii pana tarziu in noapte m-au trecut de pragul ala care incepe cu *sapte* si se temina cu *-zeci*.

Am fost ca oaia neagra a familiei si m-am cait din toate zecile mele de kilograme ca sa ma primeasca Robert inapoi.

Dintre toti antrenorii pe care i-am cunoscut, metoda lui a avut cel mai bun efect la mine. De ce imi place de el? Ca nu e drastic si absurd cu regimul alimentar. Ca nu te face sa slabesti spunandu-ti sa manaci 3 frunze asortate cu ficat de cod. El pune accent pe arderea grasimilor si cresterea masei musculare iar exercitiile din sala sunt mega misto, desi te simti ca la armata.

Sa va mai spun ca ieri, in a 2 zi de Body UpGrade, fix cand ridicam niste gantere de 2 kile each deasupra capului, a inceput sa imi miroasa inexplicabil si dureros de tare a……gogosi?! Daca exista halucinatii olfactive, sigur ieri m-am confruntat cu ele.

Sunt 60 days of challenge si am de gand sa ajung back to 60*s. Sa ma certati daca ati auzit ca ma pierd pe drum!

 

 

plit

Nu sunt cea mai organizata persoana din lume. Nu imi place sa imi fac planuri, decat foarte vagi si, in general, ma pliez in functie de context. Prefer sa fiu surprinsa de prezent, decat sa ma deziluzioneze esecul unui plan facut in cel mai mic detaliu.

Functionez mai degraba cu deadline-uri, reactionez cel mai bine cand imi sta inima-n gat si andrenalina imi inunda venele. Atunci simt ca traiesc cel mai intens. Rectific. Atunci simt ca traiesc. Punct.

Cu planurile de vacanta faceam la fel. Gaseam o oferta, luam ceva pe ultima suta de metri si de obicei nu era nici cea mai misto, nici cea mai ieftina varianta.

M-a educat Lucian intre timp. El are rabdare sa caute cele mai faine circuite, cu focus pe experienta. Anul trecut a fost cel mai reusit an de vacante in 30 de ani:D Am admirat rasaritul din balon in #DescoperaCappadocia , am trait cea mai frumoasa experienta printre lacurile de smarald de la Plitvice si m-am plimbat prin Croatia si Muntenegreu in #RoadTripLaAdriatica si am calcat prima oara in Africa în #DescoperaMarocul.

Acum stiu cu cateva luni inainte unde imi voi petrece vacantele. Imi face Travel Selfie program si va invit si pe voi sa nu va mai bateti capul. In august fac iar #RoadTripLaAdriatica nebunii:) Luam 2 microbuze si plecam sa batem Europa. Hai  si tu!

 

rfi sibiu

Cui i-a zburat gandul spre shiuri, placa, snowboard sau statura atletica, sa stea jos si sa se mai gandeasca inca o data.

Nu prea ma pretez la nici una din cele de mai sus, desi am ajuns o singura data cu schiurile infipte sus, hat, in varf de Paltinis. Sa nu aveti palpitatii, ca am coborat pash-pash incaltata cu claparii pana la jumatatea traseului. Desi fail la treaba asta. Total fail:)

Avem in comun dragostea pentru Sibiu. Oras pe care eu il vizitez de cel putin 2 ori pe an – La un FITS si la un Faust:) si in care el locuieste.

In comun avem insa …..are you ready? Faptul ca suntem colegi de luna trecuta. Ladies and gents, Brylu, este corespondentul RFI Romania la Sibiu, unde emitem recent. Ia ascultati ce voce radiofonica are: )

 

E ceva cu data asta. Parca toti organizatorii de evenimente au asteptat-o ca si cand numai dragostea consumatorilor de cultura ar fi pe pamant:)

Cum altfel sa imi explic afluxul de evenimente din capitala?

Primul si cel mai mare e Art Safari 2016 la care puteti inca sa rezervati bilete la jumatate de pret, adica 25 de lei in loc de 50, daca le luati pana pe 4 mai. 

art safari

Sunt #prietenartsafari de 3 ani, de cand e organizata expozitia, cea mai mare de altfel din Romania. Motive sa mergeti sunt destule: peste 7 mii de opere de artă, 5 colectii private expuse in premiera si BONUS 1 bucata Brancusi. Ah, mai e si centenar DADA si totul e organizat in Palatul Dacia – Romania care e fix pe Lipscani si au reconditionat cladirea. Deci, MUST SEE.

Tot pe 5 mai incepe Spotlight Festival pe Calea Victoriei. Daca va plac luminiteleeee, voila:

spotlight festival

E a doua editie si face parte din candidatura Bucurestiului la titlul de Capitala Culturala Europeana 2021, asa ca hai sa sprijinim demersul. E si o harta cu lucrurile misto care se vor intampla pe traseu.

harta spot

Tot pe 5 mai, desi meteorologii zic ca ploua cu galeata, se deschide hipstareasca terasa Astrodom. Am calcat o singura data acolo si atunci #nupebaniimei caci e cam high la preturi. Dar e frumoasa, chic si ofera apusuri romantice. So, daca se mai tine evenimentul sau aveti o pelerina buna de ploaie, go see. Sunt invitati 1,3 k oameni si interesati vreo 4 mii, la cum ploua, se anunta un eveniment de succes:P

astrodom

So, ce alegeti ?

Let me know!

imagine

Toti am avut de-a face macar o data in viata cu diversi clienti/contractanti – sa le spunem generic “oameni care au considerat ca fara serviciile pe care le putem oferi nu se mai poate”. Si toti am regretat – mai devreme sau mai tarziu – ca am acceptat oferta.

Se intampla sa lucrezi cu oameni dificili care vor luna de pe cer, care asteapta sa anticipezi 7 pasi inainte sau sa vii cu solutii la probleme pe care inca nu le-au comunicat.  Si sa se uite stramb apoi cand tai factura.

La polul opus, se intampla sa ai parte si de colaborari fructuoase cu persoane responsive si empatice, care sustin inovatia si experimentele. Clienti care sunt atat de multumiti de serviciile pe care le oferi incat te intreaba uneori daca esti remunerat suficient si corect. Da, exista! Aceste Rara Avis apar doar in calea norocosilor si sunt cu atat mai mult de apreciat. Dar nu despre ele vorbesc acum, de teama sa nu se evapore ca un duh din lampa.:)

Vreau sa va spun povestea celor 500 de euro care nu erau lei. Se facea ca cineva, persoana de altfel importanta si cu renume pe nisa respectiva, solicita niste consiliere pe probleme de comunicare si isi dorea pe cineva care sa se ocupe de evenimente si gestiune pe partea de social media. Planul era mai elaborat. Presupunea oleaca de activari, postari constante si ceva munca de productie si organizare de eveniment. Luna era una de test iar suma fusese agreata in prealabil dintr-un pachet bine stabilit.

Treaba se intampla. Activarile au loc. Evenimentul iese ca la carte. Productia video e de succes. Se intampla intr-o iarna, element extrem de important in scenariul povestii. Mergem inainte de Craciun la follow-up si taiat de factura cand, dintr-odata, linistea se asterne in timp ce persoana care solicitase, profitase si se bucurase de serviciile oferite, devine din ce in ce mai exoftalmica. Ochi bulbucati, respiro tremens, delirium tremens si o voce sugrumata care sopteste indignata: “dar factura aceasta este in….euro”. Soc si groaza de partea ei. Mirare de partea noastra.

Mai verifica o data. Se napusteste pe laptop. Se uita in agreement-ul dat, negru pe alb, in urma cu o luna si jumatate si se lanseaza intr-o ploaie torentiala de invective la adresa noastra, a prestatorilor de servicii. “500 de euro, pentru asa ceva?! Dar eu intotdeauna negociez preturile in lei…”:) yeah right!

Concluzia contractantului a fost ca pretul in lei era unul corect pentru o luna de servicii oferite si ca pentru onorarea facturii ar trebui sa isi lase angajatii fara prima de Craciun. Cum sa rezisti la un asemenea argument? Am plecat cu lectia invatata- nu lasa pe nimeni sa iti subevalueze munca. Cere pretul corect si chiar si cand o faci, asigura-te ca intelegerea va fi respectata.

Altfel risti sa muncesti pentru propriul portofoliu…ca sa nu zic degeaba:)

frisbeeMereu era ceva mai important de facut decat mersul la sport. Si nu, nu chiuleam ca sa merg in parc cu golanii. Mom taught me better:) Ba era prea greu de carat rucsacul cu echipament. Ba plana deasupra mea un nor amestecat cu jena si frustrare ca “iar trebuie sa ma schimb in vestiarul ala fara pic de intimitate si ne vedem toate sosetele si dresurile si….nu mai bine zic eu ca #suntscutita ?”

Si am dus-o asa cu scutirea pana in panzele albe. Scutirea m-a incapacitat sa sar capra, lada si ce naiba se mai facea la ora de sport. Scutirea m-a tinut pivot pe semicerc cand aveam ora de handbal si abia puteam sa tin mingea in palme, ce sa mai vorbesc despre goluri? ZERO la ZERO clasele 1-12.

Proful de sport din generala era un tip inalt, slab, nu neaparat atletic, care radea mereu de mine. “Iar esti scutita? Cred ca esti cea mai scutita din toata scoala.” , imi spunea in fiecare saptamana. Asa ca am gasit un tertip. Puteam face sah in loc de sport, ca doar e un sport al mintii:p Asadar sansele de a ajunge mini-Polihroniade au crescut vertiginos pana in clasa a 8-a.

Pe vremea aia ma mandream ca nu fac sport si ii priveam cu condescendenta pe colegii mei. Preferam sa joc sah sau sa fac tema la chimie. De fapt ma izolam incet, incet de colectiv pana am ajuns tocilara de la care copiau toti, dar in acelasi timp o scuteau de prezenta si prietenia lor.

*

15 ani mai tarziu, gafai grav cand urc pe scari pana la etajul 3. Realizez ca m-am scutit singura de o serie de beneficii – rezistenta fizica, de rigoarea pe care o dobandesti prin sport si e atat de utila in taskurile zilnice si de accesul intr-un grup de oameni misto. Dimpotriva, acum trebuie sa depun efort dublu ca sa ajung la numarul de kilograme estetic admise:p si mai cheltui timp si bani suficienti pentru asta.

BTW, 38% dintre copiii fac miscare in fiecare zi iar jumatate dintre piticii de clasa 1 din Bucuresti petrec in medie 2 ore pe zi in fata unui ecran in timpul saptamanii.

Sunt date de la Fundatia PRAIS, fundatie care de 5 ani a initiat miscarea nationala *Si eu traiesc sanatos*, in cadrul careia 400 de studenti de la Facultatile de Educatie Fizica si Sport au mers in 88 de scoli din 6 orase, in incercarea de a convinge copiii sa faca miscare.

 

 

Se intampla ceva cu femeile de 40 de ani. Vor sa arate ca sunt vii, ca exista viata dupa borna asta care, pana acum, doar de barbati era asumata ca midlife crisis si scoasa la inaintare de fiecare data cand calcau stramb prin alte strachini decat cea conjugala.

Doamnele care pana acum fie chicoteau rusinos tinand un mare secret, fie se inversunau sau NU numere public counterul care ne arata cati ghiocei s-au imbulzit cu forta in buchetul primaverilor lor dupa 30:p, brusc isi asuma varsta si o afiseaza mai ceva ca o hostessa partial imbracata care plimba scorul intr-un ring de box.

De la fotografii cu cele mai lucrate siluete, la declaratii despre cum creste si experienta odata cu varsta, si nu doar la cea profesionala ma refer- wink, wink- blogurile doamnelor de 40 de ani au impanzit internetul.

Nu sunt destul de multe, dar sunt relevante si inglobeaza tot felul de categorii, incepand cu lifestyle si ajungand la mancare sanatoasa si well-being sau sex. Da, pentru ca toate, absolut toate ne povestesc cat de tare e sa faci sex la 40 de ani si…da, in general cu tipi tineri. Good to know si bravo voua!:) Cred ca, de fapt, e singura nisa de bloguri de gagici care vorbeste cu atata de multa fervoare despre sex, de parca e ceva ce urmeaza sa pierzi si mai poti sa savurezi doar o ultima bucatica. Nu “bucatica” nu are aici tenta peiorativa si nu e nici macar tendentios.

Eu inteleg ca explozia de 40’s se traduce printr-un entuziasm manifestat in toate formele posibile. Un fel de strigat in 2.0, “look at us! We are alive and kicking!”. Poate e modul de reinventare al unei generatii care era obisnuita sa se resemneze si sa intre in anonimat dupa o varsta. Ma bucur ca exista si le salut initiativa. Bine ca ati spart gheata, ca cine stie ce mai scriem noi la 40 de ani. Daaaar, mai e pana atunci:)

Pana acum in radarul meu de femei de 40 de ani, cu varsta asumata in titlul blogului:) le enumar pe Sana(injurde40)si Ioana (40’s fun). Anunta Tudor Daescu pe FB ca a mai aparut unul – super40 ii spune. Good Luck, femei curajoase!

Nu chicotiti ca ajungem si noi acolo! Si atunci….ce naiba o sa scriem?

E singura discutie in care apare cuvantul oral si nu-ti vine sa chicotesti. Nici macar sa schitezi un zambet nu iti vine cand te uiti pe incidenta pe care o are cancerul oral in Romania. O gasiti la Radu pe blog.

Pe scurt treaba sta asa: cancerul oral nu doare decat cand e prea tarziu. De asta si-a capatat si numele de Ucigasul Tacut. Cand te doare sa stii ca o sa fie rau. Fie mori, fie esti mutilat pe viata dupa ce ti se scoate tumora. Ca sa eviti o situatie de genul asta, poti sa mergi toata luna aprilie la o testare gratuita pentru detectia cancerului oral. Se face cu Velscope VX – un fel de lanterna prin care priveste stomatologul partile moi din gura ta. Dureaza 5 minute si poate sa iti atraa atentia daca e ceva in neregula.

Daca ti-am atras atentia suficient de tare si te-ai panicat putin, fa-ti o programare la DentalX. Cabinetul e foarte cool, stomatologii la fel si nu, nu miroase ca atunci cand mergeam la cabinetul scolii in clasa a 5-a:)

Am stat putin de vorba cu Dr. Stomatolog Ruxandra Ciltea si mi-a povestit cat de periculos e cancerul oral si cat de usor e de fapt sa il eviti. “Cancerul oral omoară la fel de mulţi oameni ca cel mamar, cervical, stomacal sau cancerul de prostată.” – ascultati tot interviul pe RFI.

ruxandra ciltea stomatolog

Cand iti faci programare?

Instagram

Acces in Pietricel Land