pietricel

Booktopia – despre ce carte povestesti desi n-ai citit-o vreodata ?

Mare agitatie la Gaudeamus in week-end, sper ca ridicam media rusinoasa care spune ca, noi romanii, citim o carte pe an. M-au invitat cei de la BooktopiaRO  care au avut stand la targ, sa vorbim despre carti. Ce am spus, cititi mai jos. Aruncati un ochi pe BooktopiaRO – e o retea sociala pentru persoane pasionate de lectura. Ceva care sa ne scoata din cotidian.

—-

n-am citit niciodata moby dick sau razboi si pace – dar oamenii cred ca am facut-o pentru ca asa le-am spus.
stiti povestea cu grecul numit Zorba care atunci cand nu poate sa-si exprime fericirea sau tristetea in cuvinte incepe sa danseze frenetic ? Da, veti spune multi dintre voi, seamana cu Anthony Quinn si iata cum ne dam de gol si recunoastem prin detalii ca n-am citit o anume carte. Cel mult am vazut filmul sau am citit un rezumat, din dorinta imbinata cu lipsa de timp care ne face sa bifam cumva lista operelor literare despre care trebuie sa stim macar povestea in linii mari.
Statisticile arata ca romanii citesc in medie o carte pe an, stiti cat de mult au crescut vanzarile la enciclopediile din categoria 1000 de carti pe care trebuie sa le citesti inainte sa mori ? Ma intreb mereu atunci cand ma avant in discutii literare, cate din cartile pe sustinem toti ca le-am citit sunt intr-adevar parcurse de la o coperta la cealalta si cate sunt rezumate citite in enciclopedii de acest gen. Si la ce ne ajuta sa stim doar in mare despre ce este vorba daca informatiile de baza nu declanseaza un buton care starneste interesul pentru cartea respectiva?
Care este opera literara pe care o povestiti des dar nu ati citit-o efectiv ? Nu spuneti ca nu exista asa ceva. Oricat de integri am fi, nu putem spune cu mana pe inima ca am citit toate cartile din curicula scolara. Recunosc, n-am terminat al doilea volum din Morometii. Oare ce ar spune acum profesoara mea de romana care mi-a dat zece in teza pe subiectul respectiv ?
Am trecut cu greu de primele pagini din Magicianul lui Fowles, pentru ca sa ajung sa o termin intr-un an – apropos de statisticile de mai sus. Dar m-am ambitionat sa o citesc, fiind una dintre cartile recomandate de un om foarte drag, in ale carui recomandari ma incred.
Daca tot vorbeam despre enciclopedii, ma intreb de ce nu se face una despre cele mai povestite opere literare in varianta telefonul fara fir. Lasandu-ne purtarti de indolenta riscam sa ajungem sa credem ca Hamlet mergea On the Road cu Kerouac si era stapanul vulpii domesticite de Micul Print. Chiar, pentru cati dintre voi Micul Print e carte de suflet si cati dintre voi au citit-o de mai multe ori ?
Pentru mine nu e cartea care mi-a marcat copilaria, de fapt am urat-o prima oara cand mi-a cazut in maini. Micul Print e cartea adolescentei mele tarzii, cand am inteles de fapt povestea pe care a scris-o Saint Exupery despre prietenie, sistem de valori si importanta pastrarii unui gram de inocenta.
In concluzie, ideea pe care vreau sa o transmit este ca mai mult sau mai putin inconstient, incercam sa epatam prin lecturile noastre. Ne datoram noua insine sa nu ne mintim si ne mai datoram un moment pe zi in care sa rasfoim cateva pagini. Pana la urma, citim pentru noi nu ca sa ii impresionam pe ceilalti. Asa ca ganditi-va la cartea pe care sustineti ca ati citit-o, luati-o din raft si vedeti daca se ridica sau intrege nivelul asteptarilor pe care vi le-ati facut din propriile povestiri despre subiect. Eu o sa ii cer iertare lui Herman Melville si o sa deschid Moby Dick la primul capitol : ma numesc Ishmael.